SCURT ISTORIC al ediţiilor traducerilor Bibliei lui
DUMITRU CORNILESCU
Această ediţie a Bibliei reprezintă revizuirea traducerii lui Dumitru Cornilescu, fondatorul editurii Societatea Evanghelică Română (S.E.R.) – prin care s-au tipărit la Bucureşti şapte ediţii consecutive: în 1920 (Psaltirea şi Noul Testament), 1921 (Biblia) şi în 1922 (Noul Testament – ediţie substanţial revizuită) şi Evangheliile după Ioan şi după Luca în 1923, exclusiv cu sprijinul moral şi material al prinţesei Rallu-Maria Callimachi şi al credincioşilor evanghelici elveţieni – motiv pentru care în epocă se vorbea de Biblia prinţesei Callimachi; în vara anului 1924 Cornilescu a tipărit la Bucureşti o a III versiune, îmbunătăţită, a Noului Testament în două formate distincte (un format mare şi unul mic – în textul acestui format mic apare pentru prima dată termenul neprihănire, în loc de stare după voia lui Dumnezeu, din cuprinsul textului din Romani 3,21; aceleaşi schimbări au fost continuate de autor în toate ediţiile ulterioare tipărite sub egida SBB – deci, practic, ediţia 1924 a Bibliei cu sigla SBB tipărită în Germania a preluat integral textului NT-1924, format mic, tipărit la Bucureşti, iar textul VT-1921 a suferit corecturi minore, fiind revizuit substanțial doar în 1931, la cea de a doua traducere efectuată de Cornilescu la Zürich, în Elveția). Aceasta este zestrea originală şi originar românească a lucrării sale pentru neamul românesc.
Aflat la Londra din octombrie 1923, Cornilescu înţelege împreună cu prinţesa Rallu-Maria Callimachi, care rămăsese să supravegheze lucrările începute în ţară, că evanghelizarea României prin Cuvântul Scris este o sarcină prea mare pentru ei, şi consimte să accepte oferta de preluare a responsabilităţii financiare a editării Bibliei sale de către Societatea Biblică Britanică (SBB), care îl „curta” asiduu din 1920, lucrând în continuare fără odihnă şi reuşind să finalizeze în vara lui 1924 o ediţie îmbunătăţită a Bibliei, care s-a numit în epocă „Biblia mică”, sau „Biblia cu trimiteri” (tipărită la Leipzig); în anul 1925 apare (cu un text îmbunătăţit) o ediție cochetă a unei „Biblii de buzunar”, tipărită la Berlin. Cornilescu a fost un perfecţionist şi un împătimit pe viaţă al schimbărilor care să-i îmbunătăţească „farmecul şi eleganţa stilului” său, astfel încât și edițiile din 1926,1928,1930 au suferit, fiecare în parte, îndreptări, corectări, reformulări.
Noi opiniem că, de fapt, această ediție din 1930 s-ar putea numi „Biblia standard Cornilescu” şi nu cea din 1924, care a fost doar prima din „etapa străină” a tipăririi textului sacru.
În timpul locuirii în Anglia și apoi, definitiv, în Elveția (1929-1975) el izbutește o nouă traducere independentă, mai literală, pornind de la „traducerea Cicero”, ce avea ca bază vechea Traducere de la Iaşi – 1874, revizuită de SBB în 1911, care a fost tipărită la Bucureşti în 1931, ca Biblie de amvon, sau Biblie de familie, în format mare. Contrar aşteptărilor specialiştilor, ea nu a avut impactul şi răsunetul primei ediţii, văzută ca o Biblie populară – fapt ce a demonstrat, dacă mai era nevoie, călăuzirea excepţională de care a avut parte credinciosul slujitor al lui Cristos, pentru nevoia specifică, temporal particulară, a poporului român.
Prezenta lucrare, printr-o editare nouă, a adus îndreptări ortografice, ortoepice, gramaticale, de limbă (cele mai multe, cu sinonime sau note de subsol şi scurte explicaţii) şi de punctuaţie, necesare după multe decenii de înnoire a limbii române, dar respectând în întregime matricea stilistică originară şi originală a autorului, precum şi spiritul operei sale.
Din anul 2010 traducerea lui Dumitru Cornilescu a intrat într-o dispută juridică, afirmându-se, fie că aparține domeniului public, fie că aparține SER care a tipărit ediția princeps 1921, fie că aparține Societății Biblice Pritanice(SBB) prin SBIR (Soc. Biblică Interconfesională din România) care a tipărit-o din 1924 până în 1990. dar forma grafică, mărimea şi tipul literelor folosite, împărţirea pe coloane, capitole şi versete, trimiterile şi explicaţiile, precum şi numele autorului înscris pe prima pagină, sunt exclusivitatea editurii sale, reînfiinţate în 1990 cu acordul fratelui său Iulian Cornilescu, continuatorul legitim şi moral al lucrării sale evanghelice, Preşedintele de Onoare al editurii SER-1990. și recunoscută prin hotărâre judecătorească de Asociația Urmașilor lui Dumitru Cornilescu (AUDC) ca fiind succesoarea în drepturi a SER-1920. Toate încercările făcute până în prezent de unii biografi nu au reuşit să probeze cu acte înstrăinarea drepturilor de autor (copyright) ale lui D.Cornilescu sau ale editurii sale -aşa cum este înţeleasă azi această noţiune-, pentru vreuna dintre ediţiile traducerii sale, iar actuala lege a drepturilor de autor din România, adaptată la normele UE, prevede cu claritate că editura care a tipărit pentru prima dată o lucrare se prezumă că este utilizatorul legal al acesteia.
Iar dacă la aniversarea a 50 de ani de la editarea Bibliei sale -ediţia 1921- Dumitru Cornilescu a fost recompensat de SBB cu titlul onorific de Honorary life Governor (Preşedinte de onoare pe viaţă), această împrejurare trebuie văzută nu numai ca o iniţiativă inspirată de Sus a tînărului teolog aflat la sudii în Anglia Iosif Ţon, ci şi ca o recunoaştere mai pământeană, tacită, că acest Cornilescu, care a lucrat total dezinteresat material o viaţă întreagă, a fost, cităm: „omul pe care Dumnezeu, în providenţa Lui, l-a dăruit Societăţii Biblice (n.n. Britanice)” ţinând seama desigur, de contribuţia lui la finanţarea creştinismului mondial prin milioanele de Biblii Cornilescu pe care SBB le-a vândut zeci de ani fără să-i achite niciodată, nici măcar o liră sterlină, ca drepturi de autor (esenţa conceptului juridic de proprietate intelectuală, copyright, aşa cum este el înţeles azi, înseamnă prezervarea remunerării autorului pe întrega perioadă de difuzare a operei sale – fapt ce nu s-a întâmplat cu traducerea lui Cornilescu, el fiind doar remunerat pentru serviciile de corectură pe care le-a adus SBB la editarea traducerilor sale prin două plăți, „ajutor creștin”, una dintre ele în perioda cea mai grea a bolii sale la brațul drept; mai multe detalii, „Un Luther român”, Editura SER, București, 2021)
Deşi, J.W.Wiles, Secretar al SBB, afirma în epocă că traducerea lui D. Cornilescu „este o traducere concepută, realizată şi publicată în România”, iar „Cornilescu a făcut pentru România, ceea ce a făcut Luther pentru Ger-mania”, în ultimii ani s-a duce o adevărată campanie de minimalizare a lucrării sale, în beneficiul unor persoane sau organizaţii, în scopul nedeclarat, abuziv şi fraudulos al folosirii neautorizate a textului și formatului editorial (stabilit de însuşi Dumitru Cornilescu în ediția NT-1922, avută în vedere și de noi în prezenta lucrare) şi a numelui său înscris pe prima pagină, în revizuirea neautorizată a unor ediţii recente, fapte strict interzise de lege şi care provoacă confuzie în rândul cititorilor comunităţilor creştine care folosesc traducerea sa.
Finalul de an 2021 a venit cu următoarea sentință irevocabilă : prin Hot.civ. nr. 1749/17.11.1921 din dosarul 17425/3/2021.TB-S3civ. a stabilit că: „reclamanta, asocia ția SER nu a pretins că ar fi moștenitoarea autorului traducerii în litigiu, în speță autorul Dumitru Cornilescu, iar pârâții din prezenta cauză (Societatea Biblică Interconfesională din România,SBIR, și British and Foreign Bible Society, BFBS, Societatea Biblică pen tru Britania și Străinătate, pe scurt, SBB) nu sunt persoanele cărora legea le recunoaște vocația de a dobândi exercițiul drepturilor patrimoniale după decesul autorului, adică fie moștenitorii autorului, fie organismul de gestiune colectivă.”După cum se poate vedea, adevărul a fost restabilit și pus în drepturi. În schimb, SBIR, parte a tandemul SBIR/ BFBS a declarat unei societăți de gestiune colectivă de drepturi de autor că este moște nitoarea lui Dumitru Cornilescu, iar adevărații mostenitori, AUDC (Asociația Urmașilor lui Dumitru Cornilescu) au declanșat deja proceduri judiciare de restabilire a adevărului.
Această lucrare, pusă acum la dispoziţia creştinilor români prin voia su verană a lui Dumnezeu, reprezintă o reparaţie morală care restabileşte starea de normalitate şi autoritate spirituală, dar şi un dar oferit cu generozitate de autor tine rei generații, la aniversarea a 100 de ani de la plămădirea operei sale. (28.12.2021)
Toate drepturile rezervate
Copyright © 2014, SOCIETATEA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ,
Bucureşti, România,
ISBN 978-606-8608-01-3
e-mail: ser_sbr@yahoo.com
Toate drepturile acestei ediţii au fost cedate Editurii Societatea Biblică Română spre beneficiul spiritual al tuturor fiilor neamului românesc de pretutindeni.
Distribuită în ţară şi străinătate de:
Societatea Biblică Română
Bucureşti, România
www.societateabiblicaromana.ro
www.bibliadumitrucornilescu.ro
